Bijuterii de portelan la Galeria Posibila

    La Galeria Posibila a avut loc expozitia Stefan Caltia / Cesti cu plante de pe deal. Aceasta reprezinta o colaborare intre Atelierul de creatie Wagner, promotor al unor colectii de portelanuri unicat sau de serie limitata si cunoscutul artist plastic Stefan Caltia. Prin harul maestrului, obiectele din portelan devin personaje, capata individualitate, se inalta si devin veritabile obiecte de arta. Desenele inspirate ale maestrului, unice, reprezentand motive vegetale devin tot atatea bucurii ale sufletului. Povestea creata de artist in colaborare cu Casa Wagner constituie un proiect inedit pentru scena artistica din Romania. Artista Ana Wagner a declarat: “Prezenta lui Stefan Caltia alaturi de Atelierul de creatie Wagner ne-a inspirat si ne-a intarit increderea de a duce mai departe acest unic si rafinat proiect”.

    Atelierul Wagner – arte frumoase si povesti, magazinul situat pe Bulevardul Carol la nr. 39 precum si salonul de prezentare “Maison de la Porcelaine” ofera vizitatorilor ocazia de a admira portelanuri unicat sau in serie limitata, posibilitatea de a vedea cum se decoreaza obiectele din portelan, sau pur si simplu, de a savura o ceasca de ceai pe terasa salonului.

    Galeria Posibila infiintata in 2003 de catre Matei Caltia,fiul maestrului Stefan Caltia a luat nastere cu scopul de sprijini si promova o generatie tanara de artisti. Ștefan Câlția și-a expus operele în numeroase expoziții în Norvegia, Elvetia,Tarile de Jos, Danemarca și, bineînțeles, în Romania. Picturile sale au fost achiziționate de către, printre altele, Muzeul de Arta Contemporana din Oslo, Norvegia, Muzeul de artă fantastică de la Gruyer, Elvetia, precum și de către Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Brukenthal din Sibiu.

    Colaborarea dintre cele doua galerii, Galeria Posibila si Wagner – arte frumoase si povesti, ambele de un nivel si rafinament cu totul special in peisajul artistic romanesc a constituit un real succes spiritual. Astfel, publicul fidel a fost prezent intr-un numar impresionant. Printre invitati s-au numarat distinse personalitati din lumea culturala, politica si de afaceri precum si numerosi jurnalisti. Reprezentand un moment important pentru creatia  lui Caltia cat si pentru domeniul picturii pe portelan de la noi, expozitia reuneste 80 de obiecte de portelan si de asemenea, un tiraj de 40 de litografii. Artistul exploreaza astfel teritorii noi in creatia sa, iar universul portelanului se imbogateste cu amprenta unui mare creator. Cescutele de ceai devenite veritabile bijuterii artistice prin talentul maestrului expuse alaturi de cosuletele pline de soiuri de ceai foarte diverse compun un univers intim si placut care predispune la meditatie si regasire. Parfumul ceaiului, contururile vii ale plantelor transfigurate pe suprafata portelanului fin, delicatetea cescutelor, armonia cromatica si stilistica, toate acestea invita iubitorii de arta si frumos sa descopere cea mai  pretioasa colectie de portelanuri pictate manual a anului 2010.

    Expozitia va fi deschisa intre 6 noiembrie 2010 si 29 ianuarie 2011, in zilele de joi, vineri si sambata intre orele 16-20.

Speranta  Stefanescu

Salonul European de Bandă Desenată la Galeria ¾ (TNB)

   Toamna aceasta, la București, se numără benzile desenate: din 28 octombrie până pe 21 noiembrie, la Galeria ¾ – MNAC (în clădirea Teatrului Naţional) se desfășoară Salonul European de Bandă Desenată. Organizat sub egida EUNIC în România de Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Delegaţia Wallonie-Bruxelles, Goethe-Institut, Institutul Francez, Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Asociaţia Jumătatea Plină, Asociaţia Bedefililor din România, Editura MM Europe şi Librăria Cărtureşti, Salonul a fost deschis joi, 28 octombrie de domnul Mihai Oroveanu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana, de doamna Tania Radu, vicepresedinte al Institutului Cultural Roman si de domnul Olivier Grenson, artist si profesor de bandă desenată la Şcoala de Cercetare Grafică de la Bruxelles. În continuare, a avut loc vernisajul expoziţiei “Istoria Benzii Desenate Româneşti 1935–2010″, curator Alexandru Ciubotariu, cu peste o sută de planşe originale, urmat de lansarea volumului Istoria Benzii Desenate Româneşti 1891–2010 de Alexandru Ciubotariu şi Dodo Niţă.
   Programul evenimentelor cuprinde expoziţii, ateliere de creaţie (de la serigrafie la webcomics), proiecţii de filme, lansări de carte, întâlniri cu artişti şi editori şi sesiuni de autografe. Un spaţiu special amenajat va fi pus la dispoziţia amatorilor dornici să-şi expună propriile creaţii în domeniul benzilor desenate.
   Printre profesioniştii de BD care vor putea fi întâlniți cu ocazia Salonului se numără Guy Delisle, Sylvain Coissard şi Pakito Bolino (Franţa), Olivier Grenson şi Jean Auquier (Wallonie-Bruxelles), Cserkuti David şi Bayer Antal (Ungaria), Sascha Hommer (Germania), Sandu Florea (SUA), Alexandru Ciubotariu, Dodo Niţă şi Octav Ungureanu (România).
   Salonul dispune şi de un punct special de vânzare, unde vor fi expuse albume, broşuri şi reviste de benzi desenate apărute în ţările prezente la manifestare. Mai multe detalii despre program și modalitatea de înscriere la ateliere vor fi publicate pe paginile de internet ale organizatorilor și pe www.bandadesenataeuropeana.blogspot.com.

Sursa www.feeder.ro

Programul salonului european de banda desenata

Joi, 28 octombrie 1830 Deschiderea oficiala a Salonului European de Banda Desenata/ cu:Horia-Roman Patapievici, presedinte ICR, presedinte EUNIC Olivier Grenson, creator benzi desenate, Wallonie-Bruxelles 1900 Vernisaj / Lansare: Istoria benzii desenate romanesti 1891–2010 de Alexandru Ciubotariu si Dodo Nita / în prezenta artistilor 2100 Concert Montgomery Clunk, visuals Sorina Vasilescu / Tago Mago - Intrarea libera Vineri, 29 octombrie 1700 Bayer Antal despre Istoria benzii desenate din Ungaria Sambata, 30 octombrie 1100-1230 Atelier cu Olivier Grenson (Wallonie-Bruxelles) si autori romani de benzi desenate 1500-1600 Atelier cu Cserkuti David (Ungaria) 1700 Sesiune de autografe cu: Olivier Grenson (Wallonie-Bruxelles), Cserkuti David (Ungaria), Alexandru Ciubotariu & Dodo Nita (Romania) Miercuri, 3 noiembrie 1500-2000 Atelier Small press press, big impact cu Sascha Hommer (Germania) 1700-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (Romania) Joi, 4 noiembrie 1500-2000 Atelier Small press, big impact cu Sascha Hommer (Germania) 1700-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO) Vineri, 5 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1700-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO) Sambata, 6 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1200-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO) Duminica, 7 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1200-1900 Illustrating web comics /Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Luni, 8 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1700-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO) Marti, 9 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1700-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO) Miercuri, 10 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1700-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO) Joi, 11 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1700-1900 Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO) Vineri, 12 noiembrie 1100-1900 Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta) 1700-1830 Masa rotunda Profil de Banda Desenata / Sandu Florea (RO-SUA) 1830-1900 Decernare premii Sandu Florea, în prezenta sa 1900-2000 Prezentare fanzin Ah, BD! (Craiova) / Marian Mirescu, redactor-sef Sambata, 13 noiembrie 1200-1400 Atelier de serigrafie culinara pentru copii (8-14 ani) cu Pakito Bolino (Franta) 1700 Prezentare Marie-Pierre Brunel (Franta) Miercuri, 17 noiembrie 1800 Lansare Broderii de Marjane Satrapi - Editura Art & Editura Jumatatea plina Vineri, 19 noiembrie 1800-1900 Dezbatere Banda desenata romaneasca în context european - Dodo Nita, Presedintele Asociatiei Bedefililor din Romania Sambata, 20 noiembrie 1600 Guy Delisle (Franta) / Conferinta Guy Delisle si banda desenata autobiografica 1730 Sylvain Coissard (Franta) / Conferinta Scurta istorie a benzii desenate francofone Duminica, 21 noiembrie 1400 Sesiune de autografe Guy Delisle (Franta) - Stand Institutul Francez, Targul de Carte Gaudeamus (Romexpo) 1530 Banda desenata, o industrie creativa / Masa rotunda cu Jean Auquier (Wallonie-Bruxelles), Sylvain Coissard (Franta), Guy Delisle (Franta) si autori romani de BD / Salonul de ceai, Targul de carte Gaudeamus (Romexpo) 1800 Inchiderea Salonului European de Banda Desenata în prezenta lui Jean Auquier - Galeria Etaj 3/4

Expozitiile speciale de banda desenata pot fi vizitate pe toata durata Salonului:

Proiectii de desene animate pentru copii
28 octombrie – 21 noiembrie / sambata & duminica / 10⁰⁰-14⁰⁰

Proiectii scurtmetraje animatie
28 octombrie – 21 noiembrie / sambata & duminica / 14⁰⁰-18⁰⁰

Expozitie Gavin Pryke si Jocelyn Gravot / Cafe Lente (str. Gen. David Praporgescu 31)
5 noiembrie – 21 noiembrie / luni – duminica / 12⁰⁰-22⁰⁰

Expozitie Le Dernier Cri (selectie public adult) / Tago Mago (str. Sperantei 21)
28 octombrie – 21 noiembrie / luni – duminica / 12⁰⁰-22⁰⁰

Expozitie The book of George – preview / Base Café (str. Şepcari 22)
28 octombrie – 21 noiembrie / luni – duminica / 11⁰⁰-2300

Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller

“Omul nu este un fruct căruia să-i mănânci miezul şi apoi să-i arunci coaja”, îi strigă disperat bătrânul comis voiajor cinicului său patron în scena concedierii sale.

Cel care acum se descotorosea de el ca de un lucru uzat, ca de o unealtă tocită, fără nici o tresărire sentimentală, nici nu se născuse pe vremea în care Willy Loman lucra deja de mult pentru tatăl său. În ultima vreme la cei 63 de ani ai săi se simţea foarte obosit, surmenat, depăşit. Venise umil, în faţa bossului, să ceară o mică favoare în schimbul zecilor de ani de loialitate şi muncă asiduă, dar în loc înţelegere şi ajutor se pomeni alungat definitiv cu brutalitate.

Într-o societate cu astfel de coordonate alienante, dominată până la subjugare de cultul succesului şi al banului, măcinată de o concurenţă acerbă şi nemiloasă se consumă drama bătrânului om de vânzări.

Arthur Miller construieşte cu măiestrie conflictul dramatic bazat pe sfâşierea personajului principal, interpretat răscolitor de Victor Rebenciuc, între dragostea paternă pentru fiul cel mare, Biff, jucat pe măsură de Şerban Pavlu şi sentimentul vinovăţie că nu-i poate oferi un suport financiar pe măsura ambiţiilor sale.

Biff,un tânăr de 30 de ani cam visător şi uşuratic pentru lumea rece şi calculată a banului în care se simte aruncat, îşi urăşte tatăl pentru că acesta din urmă refuză să vadă realitatea în privinţa sa, orbit de dorinţa obsesivă de a-şi vedea copilul urcând treptele visului american,  dar şi pentru că descoperise întâmplător că era un soţ adulter, ţinând acest lucru secret din respect pentru mama sa Linda Loman, adusă pe scenă cu sensibilitate de Mariana Mihuţ.

Relaţiile tată fiu, mediate cu delicateţe, duioşie, dar şi cu fermitate când situaţia o impune de către Linda,  se află într-o tensiune permanentă ameninţând în orice clipă să derapeze în ceartă violentă, tatăl reproşându-i fiului că nu face destul pentru a-şi valorifica în planul reuşitei sociale imensele calităţi personale cu care a fost dăruit de natură. Fiul, l-a rândul său îşi acuză tatăl de ipocrizie şi lipsă de înţelegere pentru problemele sale reale.

In opoziţie cu fiul său, care pare să priceapă intuitiv mai mult din esenţa lumii înconjurătoare, înţelegere ce îl îndeamnă la resemnare şi la refugiu într-un mediu departe de citadin în mijlocul naturii de care se simte puternic atras, bătrânul agent de vânzări este narcotizat şi condus în toate acţiunile şi judecăţile sale de mitul visului american, personificat pentru el de Ben, fratele său ce se îmbogăţise la numai 21 de ani după ce îşi pusese viaţa în joc şi se întorsese plin de diamante dure şi strălucitoare din tenebrele junglei alaskasiene. Reuşita lui Ben îl măcinase mereu, pentru că era un exemplu viu că visul american nu este vorbă goală. Incapabil să înţeleagă că pentru oamenii de rând ca şi el viaţa nu este altceva decât o loterie cu şanse infime, se încăpăţâna să „descopere” secretul succesului fratelui său în nişte calităţi inchipuite ale acestuia. Bogăţia lui Ben îl făcea să se simtă ratat.

Apariţiile  spectrale ale lui Ben, decedat de curând, şi dialogurile imaginare dintre cei doi fraţi, au darul de a spori tensiunea dramatică şi de a ne sugera cu mijloace plastice alienarea de care suferă Willy.

Presiunea sentimentului ratării, împreună cu sentimentul vinovăţiei că nu-şi poate sprijinii financiar, aşa cum s-ar cuveni, fiii, credinţa că aceştia îl dispreţuiesc din această cauză, proaspăta concediere fără menajamente în pragul vârstei de pensionare îl împing către ideea sinuciderii. Nu este o soluţie izvorâtă din laşitate cum s-ar putea crede, ci din luciditate şi raţiune conformă cu logica rece a unei societăţi obsedată de bani şi de succes. În urma sa, familia ar beneficia de poliţa de asigurare de viaţă la care contribuise cu trudă atâta amar de vreme. Cu aceşti bani, gândeşte Willy, împăcat cu sine şi fericit pentru că în sfârşit găsise soluţia, fiul său Biff la care ţinea atât ar fi putut să-şi pună în valoare calităţile native.

După ce îi cere sfatul şi lui Ben, iar acesta îl asigură că este o idee strălucită şi că trebuie să se grăbească, Willy dispare în fundal, din culise se aude  zgomotul unui motor de automobil turat la maximum urmat apoi o bubuitură asurzitoare.

Deşi familia aflase mai demult despre intenţiile sinucigaşe ale tatălui prin numeroase semne şi semnale, se dovedeşte incapabilă în cele din urmă să împiedice gestul fatal.

Înmormântarea lui Willy Loman are loc în aceeaşi zi în care soţii Loman achită ultima rată, plătită regulat timp de 25 de ani, la casa în care locuiau.

Willy Loman devine proprietar deplin în ziua în care este îngropat.

Piesa lui Arthur Miller scrisă în 1949, regizată şi ilustrată muzical de Felix Alexa pe scena teatrului bucureştean Bulandra nu şi-a pierdut cu nimic din prospeţime şi din actualitate. Ea demonstrează cu mijloace artistice înalte, la care actorii şi regizorul îşi aduc cu prisosinţă aportul, că în societatea în care ne ducem existenţa, omul nu este decât o jucărie neînsemnată în mâna unor forţe oarbe, că lumea pe care el însuşi a creat-o şi i-a insuflat viaţă i-a devenit ostilă, s-a dezumanizat. Cultul valorilor umane a fost detronat şi înlocuit cu cel al succesului, al vedetelor şi al banului. În această construcţie socială o viaţă de om se măsoară strict în bani ca o marfă oarecare. Fără bani omul este un gunoi, o coajă de fruct consumat, demnă de aruncat la coş.Autorul încheie piesa fără să ne lase nici o speranţă.

Florian Liviu Ştefănescu  Octombrie 2010

Bursa de spectacole “Intoarcerea de acasa” sau viata si cornetul ei cu zaruri masluite…

Spectacol pus in scena de Compania de teatru S-Baroc, regia Vinicius Tomescu, costume Cristina Neacsu, light-design Roxana Docan – Teatrul Arca-La Scena din Bucuresti

    Teatrul te face sa vezi franturi din propriul viitor posibil. El te obliga sa te intrebi “Cine esti?” si sa traiesti pentru a-i povesti intamplarile. Aceste lucruri le stie si dramaturgul Stefan Caraman, un nume des vehiculat pe scena contemporana. Abil manuitor al replicii, el este genul de autor ce capteaza atentia cu ideile sale. Una dintre acestea a capatat trup recent, datorita unui tanar regizor, Vinicius Tomescu si Companiei de teatru S-Baroc (actorii Anis Doroftei, Andreea Ilinca si Dan Murzea).

    “Intoarcerea de acasa” ilustreaza conflictul dintre alter-egourile unui personaj feminin. Eroina incearca sa se dezvaluie intr-un mod inter-activ implicand si publicul prin dese schimbari de perspectiva si ruperi de ritm. Personalitatea ei “articuleaza” trei ipostaze, tot atatea partituri in oglinda: adolescenta, laolalta cu inocenta si curiozitatea varstei, uneori abuziv expusa; femeia-matura, marcata de varii experiente, vazute ca un alt “santier” al dezastrelor personale si, in cele din urma, “factorul” masculin (Dan Murzea), oarecum pertubator, vazut in maniera cinic-referentiala (acea “secventa” pe care o detine in cadrul sau existential orice femeie, ce cantareste imaginarul erotic masculin, mimand elegant ignoranta si asteptarea).

    Regizorul a reusit sa contureze – cu minim de recuzita si lumini – un joc al vietii si al sortii, nu fara repercursiuni in sensibilitatea privitorului.

    In piesa lui Caraman nu exista certitudini absolute, visele se deseneaza mult mai usor decat vorbele. Nimic artificios, complicat in textul destul de curajos, in “felia de viata” si de arta oferita de tanarul dramaturg. Chiar si iubirea se desparte fara regrete de matasea marunta a intamplarilor povestite.

    Nu raspunsul e cel care intereseaza, ci intrebarea: lipsa apropierii aduce cu sine indoiala si “amorteste” sinceritatea? Femeia din “rama” textului lui Stefan Caraman e constienta de acest adevar.

    Este de bun augur faptul ca un autor precum Stefan Caraman este tot mai prezent pe scenele de teatru independent (fie din capitala sau din provincie).

    “Intoarcerea de acasa” se adreseaza astfel unor tipuri diferite de public; cei ce gusta aluzia, poanta, caricatura si vin la teatru pentru o ora de loisir se vad recompensati; pe de alta parte, cei deprinsi sa problematizeze, sa supuna analizei cele vazute, sa judece montarea la nivelul metalimbajului pot sa se amuze, sa se aseze fara prejudecati la masa comentariilor.

    In pleiada de tineri autori dramatici contemporani, Stefan Caraman stie sa-si convoace personajele la conversatie in oglinda, chiar daca replicile par a se invarti pirandellian, intr-un carusel al erorii.

    Spectacolul imaginat de Vinicius Tomescu e un fertil exercitiu de scrima intelectuala, el vrea sa demonstreze ca viata nu este doar un banal, incolor “salon de asteptare”.

Armand Steriadi

Scatologia lirică – Şefele, de Werner Schwab

Teatru Odeon găzduieşte şi în această stagiune reprezentaţia Şefele preluată de la teatru Act în regia lui Sorin Militaru. Deşi de mulţi ani pe scenă spectacolul nu şi-a pierdut prospeţimea ba chiar a câştigat prin rodajul actriţelor.

Omul este o grămăjoară de rahat, chiar dacă vanitatea ne împiedică să vedem acest adevăr, iar lumea o imensă toaletă care aşteaptă să fie desfundată, iată ideea centrală a piesei lui Schwab.

Dar aceasta viziune pesimistă, negativă, care vine să sfideze toate canoanele şi preceptele umanismului, care intrigă şi irită şi care în mod normal ar trebui să inducă în spectator dezgust, opoziţie mergând până la revoltă, printr-un miracol al artei autorului de a mânui substanţa lingvistică, de a împleti umorul cu lirismul şi ironia, se impune şi devine convingătoare. Acidul criticii dramaturgului la adresa lumii dizolva toate valorile încetăţenite ale acesteia începând cu pietatea şi terminând cu iubirea maternă pentru copii. Spre deosebire de S.Beckett a cărui viziune sumbră asupra omului şi a culturii sale,

asupra absurdului existenţei ne este înfăţişată frust, la Schwab ea este ambalată în marele său talent poetic.

Spectatorul este condus cu măiestrie de autor prin labirintul dialogurilor dintre cele trei personaje feminine întruchipate de Grete (Dorina Lazăr), Erna(Emilia Dobrin)  aflate în pragul decrepitudinii dar încă măcinate de speranţe vii şi chinuitoare precum şi de Mariedl (Coca Bloos)  o veterană desfundătoare de latrine, senină şi împăcată cu ea însăşi căreia dramaturgul îi conferă rolul de a media disputele dintre primele două şi de a exprima în monologurile sale concepţia sa filosofică.

Toate zbaterile şi zbuciumările sufleteşti ale lui Grete şi Erna au un corespondent pe care Mariedl îl descoperă în munca sa cu fecalele de care este foarte mândră şi pe care o consideră de o importanţă covârşitoare. Orice contact cu materiile fecale este pentru ea un omagiu adus lui Isus. Mariedl a desfundat latrinele celor mai înalte personalităţi din oraş, cele mai importante evenimente ale vieţii ei sunt situaţiile inedite în care s-a aflat în luptă cu vreo toaletă încăpăţânată ce nu voia să cedeze. În cele din urmă cazurile sunt rezolvate, mâna ei fină reuşind mereu să înlăture neobişnuitele obiecte care blocau traseul excrementelor către canal.

Mariedl şi-a câştigat libertatea interioară şi pacea sufletească deoarece ştie mai bine decât oricine că lumea  în care trăim nu este decât o imensă latrină înfundată cu scaune tari, hârtie igienică şi alte deşeuri ce aşteaptă să fie desfundată, iar omul doar o grămăjoară de rahat. Fecala amestecată cu hârtie igienică îmbibată cu apă are consistenţa unei mâini omeneşti, spune pe un ton calm şi liniştit Mariedl.

În vreme ce Mariedl este dominată de o pace interioară ce se transferă prin jocul magistral al Cocăi Bloos şi spectatorilor, celelalte personaje prin contrast sunt stăpânite şi măcinate fie de fantasme sexuale, fie de speranţa unor căsnicii iluzorii, fie de cea a unei schimbări majore în viaţa unor copii apucaţi pe drumuri greşite.

Imensa libertate interioară de care beneficiază Mariedl îi conferă acesteia darul profeţiei. Într-un lung monolog de final ea se lansează într-o prezicere apocaliptică cu privire la viitorul celor două, Grete şi Erna.

Deoarece pentru autor a trăi înseamna a spera, la fel Grete şi Erna deşi se bucură una pentru răul celeilalte nu se pot împacă cu ideea că orice speranţă este pierdută, că orice perspectivă este sugrumată, că sunt abandonate în infern şi hotărăsc să comita încă un gest absurd, uciderea Mariedlei, gest care nu poate decât să confirme lipsa de sens a lumii în care ne aflăm.

Sunt de acord cu autorul traducerii, Dan Stoica, că suntem martorii unei capodopere a teatrului contemporan capabilă să se impună in conştiinţa publicului prin forţa textului dominat de lirism, dar şi de umor şi ironie amară la adresa unei lumi tot mai ostile şi mai neprietenoase cu creatorul său, omul.

Autorul piesei, Werner Schwab, a murit prematur la numai 36 de ani împins în ghearele alcoolismului tocmai de această lume, ce nu l-a valorizat şi nu l-a înţeles, pe care o respinge şi o condamnă în piesele sale.

Florian Liviu Ştefănescu  Bucureşti Octombrie 2010.