marți, 31 august 2010

Victor Bratu - expozitie Hotel Novotel 2009


Victor Bratu
Victor Bratu Novotel 2009
Victor Bratu

Speranta Stefanescu deschizand expozitia lui Marius Vancea la Hotel Novotel Februarie 2010


Speranta Stefanescu vorbind la deschiderea expozitiei lui Marius Vancea
Speranta Stefanescu vorbind despre lucrarile lui Marius Vancea
Plasticianul Marius Vancea
Publicul prezent la Vernisaj

Petite Histoire - eseu despre fotografia anonima veche


"Petite Histoire – imaginea fara autor" si ipostazele sale - carte aparuta cu sprijinul AFCN, publicata si distribuita de Galeria Posibila

 “Fotografia este (precum psihanaliza) plina de istorii”. Elvire Perego, Intimate Moments and Secret Gardens / The Artist as amateur photographer



Paris / Design en mutation – gesturile care povestesc viata

    10 tineri designeri parizieni proiecteaza viitorul cotidian in expozitia deschisa recent la MNAC, in parteneriat cu Ambasada Frantei, Institutul Francez si Primaria Parisului, manifestare precedata de conferinta Designul francez prin prisma formelor, sustinuta de Michel Bouisson, curatorul acesteia, responsabil cu misiunea Aides a la creation si legatura cu scolile de design VIA – Valorisation de l’Innovation en Ameublement / mai- iunie a.c.

     Expozitia schiteaza portretul unei generatii, demersul ei social prin modul cum fiecare lanseaza ipoteze si le da forma. Nu este nicidecum un compte-rendu al starii lumii sau a designului, ci o imbinare eterogena de situatii care, prin asociere pot sa genereze sensuri noi si sa releve puncte de plecare. Obiectele si programele prezentate sunt creatii din ultimii sase ani, vizand experimente in sfera habitatului. El este vazut ca o metafora a universului : un loc tot mai demitizat, cu tensiuni intre privat si public, intre individ si societate, intre bricolaj si tehnologie.

    Asa cum se dezvaluie el astazi, designul este rezultatul unei lumi in schimbare , un far indreptat asupra gandurilor noastre.  Acum, cand se tinde spre o simplificare a interfetelor intre subiecti si obiecte, raporturile teoretice dintre ei sunt din ce in ce mai profunde. Inmultirea reala a numarului obiectelor este raspunsul la capacitatea umana de a recunoaste artificializarea abuziva a spatiului, in timp ce, paradoxal, epoca noastra cere o legatura netrucata cu natura. Gandirea obiectelor, constructia lor trebuie sa tina seama de acest tip de paradoxuri. Asadar, devine firesc sa evocam peisaje de obiecte, dupa modelul peisajelor naturale.
     Ecologia, aceasta gradina planetara adorata de Gilles Clement ar putea sa-si gaseasca echivalentul in lumea obiectelor. Daca apartinem naturii, in timp ce ne detasam de ea, tot astfel, insesizabil, facem  parte si din sfera obiectelor prin infinitele chei, instrumente care ne creeaza dependenta de ea.
    Un posibil antidot la o asemenea costisitoare dependenta il reprezinta proiectul expozitional gazduit in salile Muzeului National de Arta Contemporana ( beneficiind de solicitudinea laboriosului sau director, domnul Mihai Oroveanu si echipa sa de muzeografi si curatori ) in colaborare cu Ambasada Frantei la Bucuresti ( cu participarea Excelentei Sale, M. Henri Paul ) Institutul Francez ( prin Karin Budrugeac, atasat de presa ), Asociatia France Culture, Primaria Parisului si Centrala Paris-musees, in cooperare cu scolile de design VIA.
    Designul francez actual nu putea ramane indiferent fata de aceasta ofensiva a artificialului in viata cotidiana. Mai ales, cand umanitatea pare a fi fascinata de mirajul consumului sans rivages si de mitul perfect ambalat al cornului abundentei. Designerii prezenti in expozitie incearca prin  solutii pragmatice sa regaseasca calea apropierii de natural; altfel spus, proiectantul contemporan trebuie sa se raporteze indeosebi, la acele probleme de constiinta generate de conflictul intern intre om si lucruri, intre functional si simbolic.  Fara impresionari de fatada,  interesul pentru design se traduce prin obiecte, mesaje, imagini in miscare. Ce e insa interesant aici este ca, in afara de scaunele expuse si alte obiecte casnice ( comentate deja de Michel Bouisson in prefata evenimentului ), celelalte lucrari nu sunt incluse in circuitul comercial. Ele  vorbesc despre legatura dintre creativitate si utilizarea ei. Una nu aleatorie, confuza, ci rationala, care mizeaza pe iesirea din baletul mecanic al stereotipurilor.
    Apartinand unor generatii diferite, designeri precum Francois Azambourg, Francois Brument,  Jean-Louis Frechin , Olivier Gassies , Fred Sionis si Jerome Garzon observa evolutia modului de viata si incearca a restabili contactul cu ceea ce colegii lor din spatiul anglofon numesc the green border. Cu atat mai mult, cu cat azi, designerii nu se implica numai in procesul decorarii interioare, ci fac parte din intreg mecanismul economic. Deoarece, cum evidentia Michel Bouisson “ei dubleaza munca inginerului in inventarea esteticii industriale. Chiar si cand e vorba sa imbrace produse a caror putere de atractie sta in utilitatea lor. Designul aici, presupune sa construiesti spatii si relatii pentru a reface material si simbolic teritoriul comunului ’’. E ceea ce Jacques Ranciere numeste ’’cotitura etica a esteticului: o utopie contemporana modesta.”
    Fidel definitiei campului sau de actiune, designul se repozitioneaza succesiv in functie de transformarile pe care le sufera capitalismul. In acelasi timp, revolutia digitala are ca efect modificarea raportului dintre spatiul public si cel privat; cele doua sunt strabatute multidirectional de retele si fluxuri. Jean-Louis Frechin ne arata cum sa locuim in lumea digitala si felul in care aceasta revolutie modifica atitudinile si tipologiile pe care umanitatea le-a creat in cursul istoriei: apropierea, departarea. Artistii care lucreaza cu tehnologia digitalului se afla intr-o situatie similara cu aceea in care scoala Bauhaus, la sfarsitul revolutiei industriale a incercat sa imprime un sens diferitelor forme tehnice ale vremii, sa le imprime o dimensiune estetica. Designerul francez considera ca e necesar sa dam o forma economiei imaterialului si informatiei.
    Obiectele care vor face parte din viata celorlalti trebuie sa ramana mijloace de ameliorare a ei, iar nu  de agresare , de intruziune vizual-conceptuala. Cu toate acestea, se observa cum avalansa obiectelor complica existenta, o marginalizeaza, in loc sa o resusciteze, sa o relaxeze (v. anostul si repetabilul spectacol al ambuteiajelor si al lipsei locurilor de parcare).
    Am remarcat obiectele nascute din relatia calculator, programele informatice 3D si vocea umana ( sunetul acesteia dand contur obiectelor ) ; deopotriva, programul Elements imaginat de Mathieu Lehanneur retine atentia privitorului prin cateva inovatii : C – un dispozitiv ce ajuta la incalzirea locala a corpului ; O – generatorul de oxigen pur si microaparatul db cu rol de antipoluant fonic ; la acestea s-au mai adaugat tehnologiile digitale generatoare de mediu interactiv ( etajera-difuzor waaz si etajera obiect digital luminos, wa-snake ) concepute de Jean-Louis Frechin.



Armand Steriadi - mai 2010

O familie de artisti in templul unei vechi pasiuni – pictura

              
    La galeria Institutului Irecson s-a deschis expozitia unor nume cu un profil bine conturat in perimetrul plasticii romanesti contemporane, Cristiana Calinescu Fodor si Vasile-Iulian Fodor. Momentul s-a derulat in paralel cu o serata literar-muzicala, cu inflexiuni orientale, impartasind auditoriului ceva din mitologia unui tinut al contrastelor : India lui Tagore si Eliade, in viziunea unui scriitor roman din Australia.
    La inaugurare au participat reprezentanti ai mass-media, ai vietii culturale si universitare bucurestene, cat si colegi si apropiati ai celor doi artisti : Doina Ghitescu, Marin Raducu, Dan Stanca, Florina Ilis, Angela Tomaselli, Tudor Meiloiu, Victor Parhon, Monica Gorovei, Cornelia Victoria Dedu, Marius Tita,  Vlad Bedros, Vasile Celmare , Titus Vajeu s.a.
    Exista o anume serenitate a artistei Cristiana Fodor care s-a transferat netulburata si asupra penelului ei. Totusi, ea nu e decat expresia unui necesar efort de explorare si cizelare a sinelui . Tablourile ei pot recompune o intreaga atmosfera , sensibile la ritmul vivaldian al sentimentelor .
    Cu un bogat si sugestiv “trecut” expozitional, discipola maestrului Corneliu Baba a parcurs nenumarate registre si limbaje plastice, demonstrand peste tot aceeasi limpede masura si aceeasi salutara modestie : ilustratia de carte, lucrari de arta decorativa, restaurare de pictura murala, si de icoane. A beneficiat  de numeroase calatorii si stagii de documentare in spatiul european ( Ungaria, Rusia, Franta, Italia, Elvetia, Germania ).
    Actuala sa iesire in arena , alaturi de mai tanarul ei confrate, Vasile-Iulian Fodor se doreste a fi inca o provocare adresata vizitatorului, prin intermediul culorii (indeosebi in tonalitati de rosu , verde si albastru) si al unui recitativ cromatic axat pe o gama rece (v. lirismul discret al naturilor statice , transparentele  florilor sau acuitatea portretisticii).
    Desi la varste si praguri diferite ale stilisticii, cei doi artisti au dat masura reala a valentelor lor creatoare, constituindu-se intr-un original duet vizual, elogiat de public si omologat de cunoscatori.
    Expozitia de la Institutul Irecson, fara a genera un anume disconfort de vocabular sau de situare ideatica, poate fi vazuta ca o punte  intre generatii ; ea confera vizibilitate si eleganta estetica.
    Parcurgand-o, nu ai in fata numai un decor, ci insasi fiinta , spiritul celor ce-au construit-o.


Armand Steriadi – septembrie 2009

Emil Sicoi în vizită la FanArt

Emil Sicoi si Speranta Stefanescu - in dialog la sediul Galeriei FanArt