Spectacol pus in scena de Compania de teatru S-Baroc, regia Vinicius Tomescu, costume Cristina Neacsu, light-design Roxana Docan – Teatrul Arca-La Scena din Bucuresti
Teatrul te face sa vezi franturi din propriul viitor posibil. El te obliga sa te intrebi “Cine esti?” si sa traiesti pentru a-i povesti intamplarile. Aceste lucruri le stie si dramaturgul Stefan Caraman, un nume des vehiculat pe scena contemporana. Abil manuitor al replicii, el este genul de autor ce capteaza atentia cu ideile sale. Una dintre acestea a capatat trup recent, datorita unui tanar regizor, Vinicius Tomescu si Companiei de teatru S-Baroc (actorii Anis Doroftei, Andreea Ilinca si Dan Murzea).
“Intoarcerea de acasa” ilustreaza conflictul dintre alter-egourile unui personaj feminin. Eroina incearca sa se dezvaluie intr-un mod inter-activ implicand si publicul prin dese schimbari de perspectiva si ruperi de ritm. Personalitatea ei “articuleaza” trei ipostaze, tot atatea partituri in oglinda: adolescenta, laolalta cu inocenta si curiozitatea varstei, uneori abuziv expusa; femeia-matura, marcata de varii experiente, vazute ca un alt “santier” al dezastrelor personale si, in cele din urma, “factorul” masculin (Dan Murzea), oarecum pertubator, vazut in maniera cinic-referentiala (acea “secventa” pe care o detine in cadrul sau existential orice femeie, ce cantareste imaginarul erotic masculin, mimand elegant ignoranta si asteptarea).
Regizorul a reusit sa contureze – cu minim de recuzita si lumini – un joc al vietii si al sortii, nu fara repercursiuni in sensibilitatea privitorului.
In piesa lui Caraman nu exista certitudini absolute, visele se deseneaza mult mai usor decat vorbele. Nimic artificios, complicat in textul destul de curajos, in “felia de viata” si de arta oferita de tanarul dramaturg. Chiar si iubirea se desparte fara regrete de matasea marunta a intamplarilor povestite.
Nu raspunsul e cel care intereseaza, ci intrebarea: lipsa apropierii aduce cu sine indoiala si “amorteste” sinceritatea? Femeia din “rama” textului lui Stefan Caraman e constienta de acest adevar.
Este de bun augur faptul ca un autor precum Stefan Caraman este tot mai prezent pe scenele de teatru independent (fie din capitala sau din provincie).
“Intoarcerea de acasa” se adreseaza astfel unor tipuri diferite de public; cei ce gusta aluzia, poanta, caricatura si vin la teatru pentru o ora de loisir se vad recompensati; pe de alta parte, cei deprinsi sa problematizeze, sa supuna analizei cele vazute, sa judece montarea la nivelul metalimbajului pot sa se amuze, sa se aseze fara prejudecati la masa comentariilor.
In pleiada de tineri autori dramatici contemporani, Stefan Caraman stie sa-si convoace personajele la conversatie in oglinda, chiar daca replicile par a se invarti pirandellian, intr-un carusel al erorii.
Spectacolul imaginat de Vinicius Tomescu e un fertil exercitiu de scrima intelectuala, el vrea sa demonstreze ca viata nu este doar un banal, incolor “salon de asteptare”.
Armand Steriadi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu